Pagini: Înapoi 1 2 3 4 5 6 7 8 ... 54 55 56 Înainte

Epidemie de gastro’

gastroCând m-am întors din vacanța de Crăciun, primul pacient mă anunță: „Docteur, ați pierdut o săptămână profitabilă. E epidemie de gastro‘ „.

Gastro-enterita acută virală cunoscută în Franța sub numele de „gastro” , provoacă pacienților diaree, vărsături, febră sau dureri abdominale. Deoarece este dată de diferite virusuri: norovirus, rotavirus, etc., mai este numită și „gripa intestinală”.

Eu cred că din cauza temperaturilor ridicate pentru această vreme (7-10 grade Celsius cu +) virusurile rezistă și se manifestă la francezi. Dar se transmit atât de tare pentru că nu se prea spală pe mâini. Apropo știați că au toaleta în altă încăpere care de obicei nu  are chiuvetă? Când se duc la wc trebuie să meargă apoi în altă încăpere, în baie, unde este chiuvetă și cadă, ca să se spele pe mâini. Și de multe ori uită… Citește mai mult

Postat în Jurnal, Medic în Franţa Etichetat cu:

Fără girofaruri

M-au sunat de la mănăstire că un pelerin nu se simte bine. Le-am zis că nu pot merge la domiciliu de dimineață, deoarece aveam consultații la cabinet.

Vorbesc însă cu pacientul, văd că nu e urgență majoră îi dau câteva sfaturi și îl rog să mă sune pe la orele 14.

Se simțea deja mai bine dar vroia totuși să îl consult, mi-a spus că poate veni el la cabinet dacă sunt de acord. Era sâmbătă, teoretic lucrez doar până la 11. Îi spun să vină.

Intră în sala de așteptare și surpriză: un domn sobru, la costum, cu o cruce mare pe piept pe care îl știam de la televizor. Era un arhiepiscop catolic, printre primii din Franța în ordinea ierarhică. Citește mai mult

Postat în Biserica, Jurnal, Medic în Franţa, Poze cabinet Etichetat cu: ,

Pentru ce ne zbatem?!

Un vapor a ancorat în Mexic, lângă un micuț sat de pescari. Un turist, i-a complimentat pe pescari pentru calitatea produselor și i-a întrebat cât timp le ia să prindă acei pești.

– Nu foarte mult timp, au răspuns pescarii la unison.

– Dar de ce n-ați mai stat, ca să prindeți mai mult pește?

Pescarii i-au răspuns că micile cantități pe care le prind, sunt suficiente pentru nevoile lor și ale familiilor lor.

– Și ce faceți în restul timpului? a întrebat turistul. Citește mai mult

Postat în Biserica Etichetat cu: ,

Normandia, case, ferme, celebrele vaci și mult așteptatele mure

Astăzi am profitat din plin de vremea bună rar întâlnită în Normandia. M-am plimbat toată ziua. Va arăt câteva peisaje normande…

Articol de pe Jurnal de Medic.

Postat în Jurnal Etichetat cu:

Pelerinaj la Nima Râciului

Bunul Dumnezeu mi-a ajutat și anul acesta ca în seara de 14 august să ajung la Nima Râciului. Locuind în Franța poate îmi era mai aproape să o întâlnesc pe Fecioara Maria la Lourdes, cel mai vizitat loc de pelerinaj catolic din lume, locul unde Fecioara Maria i s-a arătat Bernadettei.

Deși drumul a fost mai lung și mai anevoios, pelerinajul până la Nima Raciului a meritat deoarece acolo am regăsit un loc cu o încărcătură spirituală deosebită descoperit încă din copilărie.

Acolo am învățat prima dată ce înseamnă pelerinajul, când am mers pe jos rostind Rugăciunea Rozariului alături de tanti Cristina, o bună creștină greco-catolică din comuna Râciu.

Acolo am descoperit-o cel mai bine pe Maria, înălțându-i rugăciunea Paraclisului repetată și înainte pe tot parcursul postului alături de Părintele Gherman Vasile.

Acolo stăteam până târziu în noapte, de veghe, cu grupuri de tineri cântând cântece mariene.

Pentru mine dealul pe care se află Mânăstirea Greco-catolică de la Nima Raciului este un colț de rai.

Acolo îmi găsesc liniștea, acolo îmi întăresc credința, acolo îmi redefinesc reperele și prioritățile în viată.

Citește mai mult

Postat în Biserica, Jurnal

Momente dificile

Medicul de familie este alături de pacienți de la naștere până la sfârșitul vieții. Ultima parte este cea mai grea, când vezi cum starea de sănătate se degradează, când știi ca nu mai ai ce sa faci. Ai vrea să îl mai poți ajuta dar resursele sunt pe sfârșite. Se întâmplă apoi ca pacientul să moară. Mi s-a întâmplat și mie de câteva ori…

Indiferent cât m-as fi implicat, este imposibil să nu mă gândesc dacă am făcut totul. Si încep să fac scenarii… Iar dacă mai vine și cineva din familia lui și mă întreabă „oare ce-ar fi fost dacă…” scenariile sunt și mai dureroase. Deși teoretic știu ca deznodământul ar fi fost la fel, întrebările acestea mă macină enorm. Poate și pentru că sunt la început de carieră și sunt încă necălită. Pană la urmă decesul face parte din viata unui medic, este un moment dificil dar firesc. Citește mai mult

Postat în Jurnal

Gărzile mele din Franța

Azi sunt de gardă. Am fost și ieri și vineri seara. Week-end de foc îi zic eu.

În Franța gărzile medicilor generaliști se organizează în mod diferit în fiecare departament. La noi, în Calvados organismul care se ocupă este ADOPS14 ( L’Association Départementale d’Organisation de la Permanence des Soins du Calvados).

Medicii generaliști, facem gărzi prin rotație, după un calendar organizat pe un an de zile în felul următor:

  • în timpul săptămânii între orele 20-23,
  • sâmbăta între 12-23 și
  • duminica între 8-23.

Cum se întâmplă practic?

Pacientul  bolnav sună la numărul de urgență medicală 15 (un fel de 112…) acolo răspunde un medic care triază cazurile: pe cele mai grave le trimite la spital la urgențe, după alții le trimite ambulanța, pe unii îi trimite să doarmă iar cazurile mai puțin grave ni le trimite nouă la „Maison médicale de garde”. Citește mai mult

Postat în Jurnal, Poze cabinet Etichetat cu: , ,
Pagini: Înapoi 1 2 3 4 5 6 7 8 ... 54 55 56 Înainte