RECONSTITUREA UNEI EDENTAȚII FRONTALE SUPERIOARE PRIN LUCRARE PROTETICĂ FIXĂ LA UN PACIENT DE 24 DE ANI

Articol scris și bineînțeles lucrarea executată de o prietenă, Dr. Simina SFETCU, medic stomatolog român stabilit în Franța.

Cauzele edentațiilor(pierderea dinților) sunt multiple:

  1. Extracția de urgență este cauza cea mai frecventă și este adesea solicitată cu insistență de bolnavi pentru a scapa de durerile insuportabile provocate de pulpitele sau paradontitele apicale acute.
  2. O alta cauză a edentației o constituie avulsia accidentală (= scoaterea forțată și totală a unui dinte cu tot cu rădăcină în urma unui traumatism) provocată cu ocazia jocurilor brutale la copii, în întrecerile sportive, în accidente de circulație sau în accidentele de muncă.

DSC_1031

DSC_1030

Cele două posibilitați de reconstituire a edentației parțiale frontale, pentru un dentist omnipractician, într-un cabinet dentar obișnuit sunt:

  1. Punți dentare fixe
  2. Proteze parțiale mobilizabile

Orice proteză trebuie să restabilească total sau parțial funcțiile afectate prin pierderea organului pe care îl suplinește, în cazul de față dintele. Eficiența masticatorie a punților dentare este superioară protezelor mobilizabile.

Din punct de vedere fonetic : Formarea consoanelor este posibilă în urma articularii vârfului limbii pe fetele orale ale dinților frontali superiori.

Din punct de vedere fizionomic. Punțile dentare din zona frontală sau fronto-laterală realizate pentru edentații de 2-3-4 dinți se impune să fie rezistente la rupere, nedeformabile, capabile să suporte presiunile incizo-ocluzale ale dinților antagonisti.

În zona frontală funcția estetică este cea care domină și orientează planul tratamentului protetic deci, pentru zona frontală punțile vor fi total sau parțial fizionomice.

Astfel, în zona frontală metalul trebuie să fie puțin sau deloc aparent, pentru a satisface cerințele de fizionomie, pe când în zona laterală necesitatea asigurării rezistenței și rigidității impune renunțarea la elementul fizionomic, metalul fiind acela care va asigura rezistența mecanică.

Alături de volumul dinților la crearea stării de confort participă în același grad și fixitatea pe dinții stâlpi, creându-le stabilitate în activitatea aparatului dento-maxilar.

Pregătirea dinților stâlpi reprezintă momente traumatizante psiho-somatice, posibile să declanșeze stări nefavorabile suportării acestei intervenții. Pentru prelucrarea dinților, uneori este necesară administrarea unei anestezii sau devitalizarea dinților stâlpi în scop protetic.

Toate aceste dezavantaje, la care se asociază și sacrificiul de țesuturi dentare în vederea tratamentului prin punți, mai ales în zona frontală, unde realizarea unui corp de punte curb, impune utilizarea unui număr sporit de dinți stâlpi, ne determină să afirmăm că nu întotdeauna cea mai bună indicație de tratament este puntea dentară. Nu trebuie neglijat nici prețul ei de cost.

În practică, datorită avantajelor pe care le are pentru aparatul dento-maxilar și pentru întregul organism, continuăm să o preferăm în locul unei proteze parțiale.

DSC_1032

DSC_1034

Articol de pe Jurnal de Medic, scris de Dr. Simina SFETCU

Postat în Sânâtatea dinților Etichetat cu: , ,

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*