Hipertensiunea arterială(HTA) apărută în timpul sarcinii reprezintă o problemă majoră de patologie deoarece prin complicaţiile care le generează poate pune în pericol atât viaţa mamei cât şi a fătului. Boala hipertensivă este răspunzătoare pentru 1/5 din mortalitatea mamei şi 1/4 din cea a fătului.

Criteriile de diagnostic ale HTA în sarcină sunt:

HTA în sarcină se defineşte ca:

TA>135-140/75 mmHg în trimestrul II

sau

TA>135-140/85 mmHg în trimestrul III.

În timpul sarcinii pot să apară 4 tipuri de HTA:

1. HTA tranzitorie
2. HTA cronică
3. Preeclamsia
4. Eclamsia

1. HTA tranzitorie

• apare către sfârşitul sarcinii
• este o HTA uşoară caracterizată prin hipervolemie
• dispare în primele săptămâni după naştere
• poate predispune gravida la o HTA stabilă în timpul sarcinilor ulterioare.

2. HTA cronică

• este prezentă încă din primul trimestru de sarcină
• este mai frecventă la multiparele peste 30 de ani.
• se iniţiază tratament medicamentos numai dacă TA diastolică este mai mare de 100 mmHg sau dacă pacienta asociază boli renale sa afectare de organe ţintă.
• medicamentele antihipertensive de elecţie folosite în timpul sarcinii sunt inhibitorii adrenergici cu acţiune centrală (METILDOPA)
• diureticele trebuie evitate în timpul sarcinii datorită riscului de hipovolemie şi de reducere a volumului sanguin utero-placentar.
• diureticele se folosesc cu prudenţă când există “hipersensibilitate la sare” şi în doze mici (Hidroclorotiazidă 12,5-25mg/zi).
• medicamente care trebuie evitate în sarcină: IEC (inhibitorii de enzimă de conversie) şi antagoniştii de angiotensină II deoarece dau anumite efecte adverse cum ar fi: întârziere de creştere fetală, oligohidramnios, insuficienşă renală neonatală, posibil anomalii de morfologie fetală.
• în următorul tabel sunt prezentate medicamentele antihipertensive folosite în sarcină:

• în HTA uşoară sunt eficiente măsurile nefarmacologice:

1. restricţia sodată
2. evitarea creşterii ponderale excesive
3. repaus.

• HTA moderată sau severă care este frecvent secundară, contraindică sarcina deoarece se poate complica cu preeclamsie sau eclamsie cu risc materno-fetal mare.

3. Preeclamsia – este un sindrom specific sarcinii şi se caracterizează prin:

• HTA cu valori constant crescute
• edeme periferice
• proteinurie
• eventual tulburări de vedere sau tulburări neurologice

4. Eclamsia - se caracterizează prin semnele de mai sus plus:

• edem papilar
• convulsii generalizate.

Preeclamsia şi eclamsia:

• pot să complice o HTA preexistentă
• sau pot să apară la o gravidă anterior normotensivă.
• sunt mai frecvente la primipare sau în sarcinile gemelare, după săptămâna a 20-a expunând mama la complicaţii grave ce cresc mult şi riscul fetal (hipotrofie sau chiar moarte intrauterină).
• constituie mari urgenţe obstetricale şi necesită internare de urgenşţă în serviciul de terapie intensivă.
• datorită riscului mare materno-fetal, preeclamsia şi eclamsia impun întreruperea cursului normal al sarcinii.

Bibliografie:

HTA- Ghid de diagnostic şi tratament, 2007