Ce este hiperplazia benignă a prostatei?

Hiperplazia benignă a prostatei este o afecţiune care interesează glanda prostată a bărbaţilor. Prostata este o glandă a aparatului genital masculin, care contribuie prin secreţiile sale la volumul ejaculatului. Este de forma unui con aplatizat, situată în micul bazin, între vezica urinară şi uretră (tubul prin care se scurge urina ). Are în medie o lungime de 4-6 cm, o lăţime de 3-4 cm şi o grosime de 2-3 cm. Din cauze neelucidate, odată cu înaintarea în vârstă, această glandă creşte în dimensiuni, în jurul vârstei de 35 ani apar modificări microscopice incipiente ale bolii, acest proces va dura mai mulţi ani până când hiperplazia va deveni clinic manifestă. Se spune că această boală apare la toţi bărbaţii care trăiesc până la o anumită vârstă.

“Hiperplazie” înseamnă creşterea în dimensiune.

“Benign” înseamnă că această creştere nu este dată de cancer sau de vreo infecţie.

Care sunt simptomele HBP?

1. Scăderea presiunii şi a calibrului jetului urinar apar printre primele semne. Acestea sunt date de compresia uretrei prostatice.
2. Disuria (dificultate de a  urina) la început se manifestă printr-un timp de aşteptare îndelungat înainte de apariţia micţiuni, apoi aceasta devine intermitentă,
3. Apariţia picăturilor terminale
4. Senzaţia de golire incompletă a vezicii urinare.
5. Polakiuria(urinări frecvente) şi nicturia(urinări frecvente noaptea). Acestea apar deoarece golirea incompletă a vezicii duce la scăderea intervalelor de timp dintre micţiuni rezultând micţiuni mai frecvente. Bolnavul ajunge să fie nevoit să urineze şa 1-2 ore atât ziua cât şi noaptea.
6. Imperiozitate micţională (nevoia de a urina de urgenţă)
7. Pierderi involuntare de urină
8. Micţiuni dureroase
9. Erecţii frecvente din cauza congestiilor pelvine.
10. În cazuri mai grave apar simptome generale: cum ar fi oboseala, pierderea apetitului, somnolenţa(manifestările insuficienţei renale), hernie inghinală şi hemoroizi- simptome legate de creşterea presiuni abdominale la fiecare efort de micţiune.

Cum va putea medicul dumneavoastră să pună diagnosticul de HBP?

În primul rând trebuie să-i spuneţi medicului toate simptomele care vă supără. Apoi examinarea va începe cu examenul urinii la emisie, adică în timp ce dumneavoastră urinaţi, medicul va aprecia caracteristicile jetului: dacă este mai slab, întrerupt, etc . Apoi urmează ceva mai neplăcut pentru dumneavoastră: tuşeul rectal. Folosindu-se de o mănuşă şi de puţin lubrefiant, medicul îşi va introduce degetul arătător în rectul dumneavoastră pentru a putea palpa glanda prostată. Această examinare pune în evidenşă de obicei o glandă mărită de volum, cu suprafaţa netedă, bine delimitată, cu consistenţa netedă, nedureroasă.

Pentru a vă asigura că este o problemă benignă, medicul dumneavoastră vă va indica efectuarea unei analize de sânge, numit antigen specific prostatic (PSA). Valorile mărite ale PSA (valoarea normală fiind de 4 ng/ml) pot da indicii asupra existenţei unui cancer de prostată. Valorile PSA trebuie interpretate în coroborare cu ceilalţi parametri (volumul glandei, vârsta pacientului, etc.)

Diagnosticul poate fi pus foarte simplu prin efectuarea unei ecografi suprapubiene, care oferă date asupra volumului prostatei şi poate determina existenţa unei patologii asociate cum ar fi  calculi sau tumori vezicale.

Aprecierea volumului prostatei este necesară pentru stabilirea conduitei terapeutice. Hipertrofiile mai mari de 60g necesită de obicei intervenţii chirurgicale deschise.

Cum se poate trata HBP?

Mulţi urologi pledează pentru un tratament precoce, imediat ce diagnosticul de HBP va fi pus, pentru ameliorarea vieţii pacienţilor şi prevenirea eventualelor complicaţii.

Dintre tratamentele farmacologice, medicamentele antiadrenergice sunt cele mai folosite. Exemple: Tamsulosinul (Omnic) sau Doxazosinul (Cardura). Acestea au şi alte efecte benefice: scad tensiunea arterială şi reduc valorile sanguine ale colesterolului şi trigliceridelor.

Tratamentul chirurgical se poate efectua fie prin chirurgie deschisă fie prin diferite proceduri endoscopice cum ar fi rezecţia transuretrală a prostatei (TURP) sau incizie transuretrală a prostatei (TUIP).