Auzim din ce în ce mai des de această boală “modernă”, boala alimentaţiei incorecte şi a sedentarismului.

În cele ce urmează o să sintetizez elementele esenţiale care trebuie cunoscute despre diabetul zaharat.

Este definit ca un grup de boli de metabolism caracterizat în principal prin hiperglicemie, indusă de secreţie deficitară de insulină şi/sau rezistenţă la insulină.

Este o boală foarte importantă pentru medicul de familie, deoarece este cea mai frecventă tulburare metabolică întâlnită în practica medicală, care afectează aproximativ 5% din populaţia generală. Medicul de familie are rol în prevenirea diabetului zaharat, în diagnosticare, urmărirea tratamentului şi prevenirea complicaţiilor induse de această boală perfidă.

Diagnostic:

Glicemia> 200 mg/dl la măsurători întâmplătoare,

Glicemia> 126 mg/dl a jeun, la două determinări diferite în zile diferite,

Glicemia> 200 mg/dl la 2 ore după un test de toleranţă la glucoză (TTGO).

Dacă glicemia a jeun este între 100-125 mg/dl sau dacă glicemia este între 126-200 mg/dl la 2 ore după TTGO diagnosticul este de “toleranţă scăzută la glucoză” sau pre-diabet.

Clasificare:

I. Diabetul zaharat autoimun (tip 1) (cunoscut ca DZ insulino-dependent- denumire incorectă)
a) Diabetul zaharat non-insulino-dependent (DZNID tip 1–tranzitor)
b) Diabetul zaharat insulino-dependent (DZID tip 1)

II. Diabetul zaharat nonautoimun (tip 2) (cunoscut ca DZ non insulino-dependent- denumire incorectă)
Diabetul zaharat insulino-dependent (DZID tip 2 – tranzitor)
Diabetul zaharat non-insulino-dependent (DZNID tip 2)
Diabetul de tip adult al tânårului (MODY)

Manifestări clinice:

I. Diabetul zaharat autoimun (tip 1)

• debuteazå de obicei înainte de 40 de ani;
• debutul simptomelor poate fi brusc, cu sete, urinare în exces (peste 3-4 l/zi), apetit crescut şi pierdere în greutate apårutå dupå o perioadå de mai multe zile, astenie, tulburări de vedere.
• pacienţii pot avea greutate normalå sau pot fi slabi
• odatå ce simptomele s-au dezvoltat, este necesarå terapia cu insulinå.

II. Diabetul zaharat nonautoimun (tip 2)

• debuteazå de obicei după 40 de ani;
• pacientul tipic este supraponderal.
• Simptomele încep gradat, iar diagnosticul diagnosticul este pus frecvent când o persoană asimptomatică este găsită cu glicemie crescută la o examinare de laborator de rutină.

Complicaţii:

Hiperglicemia cronică a diabeticilor este asociată cu disfuncţia şi insuficienţa diferitelor organe, în special a:

• ochilor determinând retinopatie diabetică cu posibila pierdere de vedere.

• rinichilor determinând nefropatie diabetică care duce la insuficienţă renală.

• nervilor determinând neuropatie diabetică cu riscul ulceraţiei piciorului şi amputării acestuia.

• inimii şi vase sanguine determinând arteriopatie diabetică cu posibilitatea apariţiei unui accident vascular cerebral.

(va urma)

Articole care v-ar mai putea interesa:

1. Profilaxia primară în diabetul zaharat