Maine ma pregatesc sa fac o punctie abdominala la o pacienta cu ascita in cadrul unei insuficiente cardiace congestive. Paracenteza reprezinta procedura medicala prin care se dreneaza fluid patologic din cavitatea abdominala. Acumularea de lichid in cavitatea abdominala se numeste ascita  si poate sa apara in nenumarate situatii, printre care: ciroza hepatica, insuficienta cardiaca congestiva, boli endocrine, sindrom nefrotic, malnutritie, neoplasme, infectii (in special in tuberculoza peritoneala, in peritonite bacteriene, fungice sau parazitare). Tehnica este urmatoarea:

Paracenteza abdominală

Paracenteza poate fi realizata in camera de garda sau in salon, la patul bolnavului. In cazul in care se intentioneaza drenarea unei cantitati mari de lichid din cavitatea peritoneala, pacientul va fi intins pe spate si tot timpul va avea capul ridicat. Daca totusi, cantitatea de fluid nu este atat de mare, pacientul poate sta asezat pe un scaun.
Medicul va  confirma prezentei ascitei si ii va localiza limitele prin percutia abdomenului sau prin explorare ecografica. Locul punctiei este ales de obicei inferior de ombilic, in zona cea mai decliva, pacientul fiind pozitionat in decubit lateral stang, acul urmand sa fie introdus in fosa iliaca stanga. In cazul in care la locul mentionat se observa cicatrici post interventie chiurgicala sau daca informatiile obtinute la percutie nu sunt sigure, se realizeaza punctia in flanc, intr-o zona convenabila.

Locul de realizare a paracentezei este dezinfectat cu betadina, uscat cu comprese sterile, iar apoi se realizeaza anestezia locala cu xilina. Dupa ce zona este amortita, se introduce usor acul de paracenteza in centrul zonei pregatite anterior si se inainteaza pana cand vine lichid pe ac. Medicul trebuie sa acorde atentie speciala zonei de punctie deoarece trebuie sa evite vasele sangvine si intestinul. Miscarea se executa lent, fiind evitate miscarile bruste si punctia adanca. Dupa ce vine lichid, acul se va fixa in acea pozitie, nu se va mai avansa, pentru a se evita penetrarea intestinului. Cantitatile mici (50 ml) se pot extrage direct cu seringa, insa pentru volume mari, acul se va conecta la un tub ce va drena intr-un recipient de vacuum.

Cantitatea scoasa variaza, insa in general este de maxim 4 litri. Daca se depaseste, pacientul trebuie sa primeasca lichide pe cale perfuzabila. O astfel de masura este menita sa previna instalarea hipotensiunii arteriale si chiar a socului. Pacientul este sfatuit sa ramana nemiscat in timpul drenarii fluidului peritoneal (isi va modifica pozitia doar la indicatiile medicului).
Dupa ce cantitatea dorita a fost extrasa, acul se va scoate usor, evitandu-se manevrele bruste, iar locul in care a fost plasat va fi acoperit cu un pansament steril. Pacientul va fi monitorizat atent timp de minim o ora, sub aspectul tensiunii arteriale, pulsului, alurii ventriculare si temperaturii. Ulterior se poate trece la cantarirea pacientului si la determinarea exacta a circumferintei abdomenului pentru a obiectiva drenarea lichidului din abdomen.
Paracenteza dureaza in general intre 20-30 de minute, cand cantitatea de lichid scoasa este in limitele medii. In cazul in care se intentioneaza drenarea unei cantitati mai mari, timpul necesar va fi si el, mai mare.
Dupa realizarea procedurii, pacientul isi poate relua activitatea daca medicul ii permite acest lucru.